Cosupervizarea studenților la asistență socială: Un model pentru satisfacerea nevoilor viitoare ale profesiei

Introducere și context

Articolul prezintă co-supervizarea ca un model eficient și eficace pentru educația practică a studenților în asistență socială. Autorii, Pauline Coulton și Lyn Krimmer, asistenți sociali cu normă parțială la Cranebrook Community Health Centre din New South Wales, Australia, au dezvoltat și rafinat acest model pe parcursul a șase ani de practică. Studiul pornește de la premisa că, într-un context caracterizat prin resurse limitate și o forță de muncă tot mai feminizată și angajată cu normă parțială, co-supervizarea reprezintă o soluție inovatoare pentru alocarea eficientă a resurselor în formarea viitorilor asistenți sociali.

Co-supervizarea este definită de autoare ca supervizarea asigurată de doi sau mai mulți profesioniști care colaborează în mod egal pentru a încuraja punctele forte și competențele supervizatului, cu scopul de a crea un mediu de învățare bazat pe o relație continuă. Deși literatura de specialitate în asistență socială nu abordează în mod explicit co-supervizarea, autorii au identificat referințe relevante în domenii conexe, precum cofacilitarea grupurilor.

Metodologie

Pentru a valida constatările din practică, autorii au realizat un studiu exploratoriu de mică amploare. Au fost elaborate două chestionare: unul destinat studenților care au beneficiat de co-supervizare și altul adresat personalului universitar. Chestionarele au vizat trei dimensiuni principale: amploarea co-supervizării, beneficiile acesteia și provocările pe care le implică.

Participarea la studiu a fost voluntară. Din cei 54 de studenți invitați să participe, doar patru au completat chestionarele, o rată scăzută de răspuns atribuită de autori perioadei de evaluare academică în care s-a aflat distribuirea materialelor. Studenții care au răspuns au fost intervievați față în față pe baza unui ghid de interviu semi-structurat, fiecare interviu durând aproximativ o oră. Un cadru didactic responsabil cu educația practică de la Universitatea din Sydney a completat, de asemenea, chestionarul destinat personalului universitar. În plus, managerii centrelor de sănătate comunitară au fost intervievați pentru a obține perspectiva managerială asupra impactului co-supervizării asupra furnizării serviciilor.

Modelul piramidei co-supervizării

Un element central al articolului este modelul conceptual denumit „piramida co-supervizării”, care ilustrează actorii principali implicați în proces: studentul în asistență socială, agenția, universitatea, co-supervizorii și clientul/beneficiarul serviciilor. Piramida sugerează că co-supervizarea oferă o bază mai largă de sprijin pentru studenți, contribuind la stabilitatea procesului de supervizare. Pereții transparenți ai piramidei simbolizează importanța transparenței în comunicarea dintre toate părțile implicate.

Cheile unei co-supervizări de succes

Pe baza literaturii de specialitate și a cercetării proprii, autorii identifică zece elemente esențiale pentru o co-supervizare eficientă:

• Încrederea – fundamentul oricărei relații de supervizare, cu atât mai importantă în contextul co-supervizării, unde co-supervizorii trebuie să aibă încredere reciprocă în reacțiile celuilalt față de situații neprevăzute.
• Comunicarea – canalele multiple de comunicare între co-supervizori, student, agenție și universitate trebuie gestionate cu claritate și deschidere.
• Angajamentul – toți actorii implicați au subliniat importanța unui angajament egal din partea ambilor co-supervizori față de studentul și procesul de învățare al acestuia.
• Alianța de lucru – negocierea unui acord privind rolurile și abordările în procesul de supervizare, sprijinită de o listă de verificare dezvoltată de autori în baza unui model adaptat de la Inskipp și Proctor.
• Contractarea – negocierea prealabilă a detaliilor supervizării, inclusiv a obiectivelor, frecvenței și locației ședințelor.
• Revizuirile periodice – evaluarea continuă a procesului de co-supervizare, cu implicarea tuturor părților.
• Abordarea comună – o filosofie și o valorizare împărtășite ale învățării studenților, dincolo de diferențele în practicile de lucru.
• Transparența procesului – expunerea deschisă a procesului de supervizare, permițând studentului să observe și să participe la luarea deciziilor.
• Supervizarea co-supervizării – implicarea unui supervizor desemnat care evaluează periodic eficacitatea procesului de co-supervizare.
• Abordarea coordonată a plasamentului – planificarea detaliată a sarcinilor, a responsabilităților și a calendarului ședințelor de supervizare.

Beneficiile co-supervizării

Beneficii pentru studenți

• Acces sporit și imediat la sprijin și consiliere, inclusiv un sistem de rezervă în caz de absență a unuia dintre supervizori.
• Expunere la o gamă mai largă de cunoștințe, experiențe și perspective profesionale.
• Oportunități de învățare diversificate, inclusiv prin simulări de rol și procese de grup.
• Învățare prin modelare, observând modul în care co-supervizorii gestionează conflictele și colaborează.

Beneficii pentru supervizori

• Sprijin reciproc și reducerea izolării profesionale.
• Distribuirea sarcinilor de supervizare, cu impact redus asupra volumului de muncă individual.
• Oportunități de formare continuă prin contactul cu universitatea.
• Posibilitatea implicării lucrătorilor cu normă parțială în formarea studenților.
• Prevenirea epuizării profesionale și facilitarea rezolvării problemelor complexe.

Beneficii pentru universitate și agenție

Universitatea beneficiază de un număr mai mare de plasamente disponibile și de parteneriate consolidate cu agențiile de practică. Agențiile câștigă o responsabilizare sporită a procesului de supervizare, o mai mare încredere că nevoile studenților sunt satisfăcute și o modalitate viabilă de a oferi supervizare atunci când majoritatea personalului lucrează cu normă parțială.

Provocările co-supervizării

Articolul recunoaște și o serie de dificultăți inerente modelului:

• Echilibrarea responsabilităților, nevoilor și cerințelor tuturor actorilor implicați.
• Gestionarea echilibrului dintre rolurile orientate spre sarcini și cele de menținere a relațiilor de grup.
• Asigurarea confidențialității, dat fiind că fiecare supervizor are atât o relație individuală, cât și una comună cu studentul.
• Coordonarea și comunicarea eficientă între co-supervizori pe toată durata plasamentului.
• Gestionarea dinamicilor complexe, inclusiv a jocurilor relaționale potențiale între studenți și supervizori.
• Menținerea transparenței procesului de co-supervizare.
• Distribuirea echitabilă a rolului de supervizare, fără a dubla volumul de muncă.

Concluzii

Autorii concluzionează că modelul co-supervizării reprezintă o modalitate eficientă de a oferi o supervizare de calitate studenților în asistență socială, cu beneficii extinse pentru toți actorii implicați. Constatările studiului exploratoriu au confirmat în mare măsură observațiile din practică ale autorilor. Acestea recomandă realizarea unor cercetări ulterioare cu un eșantion mai mare pentru a consolida validitatea concluziilor. Totodată, subliniază că profesia de asistență socială nu își poate permite să ignore tendința spre o forță de muncă cu normă parțială, iar co-supervizarea constituie un răspuns inovator și responsabil la această realitate, cu potențial de aplicare și în supervizarea practicienilor, nu doar a studenților.

Referință

Coulton, P., & Krimmer, L. (2005). Co-supervision of social work students: A model for meeting the future needs of the profession. Australian Social Work, 58(2), 154–166.