Dualismul în Ocuparea cu Normă Parțială

Argumentul Principal

Articolul propune și demonstrează existența unui dualism în cadrul ocupării cu timp parțial în industriile de servicii din Statele Unite. Autorul Chris Tilly argumentează că nu toate locurile de muncă cu timp parțial sunt în mod inerent dezavantajoase, contrazicând astfel viziunea omogenă a criticilor care deplângeau creșterea acestui tip de angajare. Tilly identifică două tipuri distincte de locuri de muncă cu timp parțial: locurile de muncă „secundare”, caracterizate prin salarii mici, calificare redusă și instabilitate, și locurile de muncă de „retenție”, care aparțin pieței primare a muncii și oferă condiții comparabile cu cele ale angajaților cu normă întreagă.

Cadrul Teoretic

Studiul se sprijină pe teoria piețelor interne ale muncii, elaborată inițial de Doeringer și Piore (1971) și dezvoltată ulterior de Osterman (1982, 1988). Conform acestei teorii, firmele aleg combinații de piețe interne ale muncii pentru a-și atinge obiectivele diferite față de fiecare grup de locuri de muncă. Distincția operată în articol între piața primară și cea secundară a muncii constituie fundamentul conceptual al modelului secundar/retenție. De asemenea, autorul se inspiră din taxonomia lui Kahne (1985), care diferenția între locuri de muncă cu timp parțial de „concept vechi” și de „concept nou”, extinzând și rafinând această clasificare.

Metodologie

Cercetarea se bazează pe două surse principale de date. Prima constă într-un set de 82 de interviuri deschise, realizate în perioada 1987–1988 cu manageri (în special responsabili de resurse umane), reprezentanți sindicali și angajați din 31 de companii, dintre care 29 activează în industriile de retail și asigurări, situate în zonele Boston și Pittsburgh. Eșantionul este nealeatoriu, deci nu permite inferențe statistice generalizabile, însă este construit pentru a reprezenta o secțiune transversală a celor două industrii.

A doua sursă de date este Ancheta Populației Curente (Current Population Survey) din mai 1985, utilizată pentru a testa predicțiile cantitative ale modelului, în special în legătură cu distribuția ocupării involuntare cu timp parțial și a celei involuntare cu normă întreagă.

Cele Două Tipuri de Locuri de Muncă cu Timp Parțial

Locurile de Muncă Secundare cu Timp Parțial

Aceste locuri de muncă sunt caracterizate prin:

• Nivel scăzut de calificare, formare și responsabilitate;
• Beneficii reduse față de angajații cu normă întreagă și, în unele cazuri, salarii orare mai mici;
• Fluctuație ridicată a personalului (un lanț de supermarketuri a raportat o rată anuală de fluctuație de 116% pentru angajații cu timp parțial, față de 11,6% pentru cei cu normă întreagă);
• Poziționare la baza scărilor de promovare, cu puține perspective de avansare.

Aceste locuri de muncă sunt create de angajatori pentru a beneficia de costuri mai mici cu forța de muncă și de o flexibilitate mai mare în programare.

Locurile de Muncă de Retenție cu Timp Parțial

Spre deosebire de primele, locurile de muncă de retenție se caracterizează prin:

• Nivel ridicat de calificare, formare și expertiză, specific ocupațiilor tehnice și profesionale;
• Beneficii și salarii orare comparabile cu cele ale angajaților cu normă întreagă;
• Fluctuație redusă, aceste aranjamente reprezentând o alternativă la pierderea angajaților valoroși;
• Poziționare în mijlocul scărilor de promovare, cu posibilitatea reluării normei întregi ulterior.

Aceste locuri de muncă sunt negociate individual, de obicei pentru femei cu copii mici, și sunt create tocmai pentru a reține sau atrage angajați cu competențe greu de înlocuit.

Rezultate Cantitative

Modelul secundar/retenție generează predicția că ocuparea involuntară cu timp parțial va fi mai frecventă în piețele secundare ale muncii, în timp ce ocuparea involuntară cu normă întreagă va fi mai frecventă în piețele primare. Această predicție este confirmată atât prin analiza tabelară a datelor din Ancheta Populației Curente, cât și prin analize probit.

Analiza pe ocupații arată că lucrătorii din servicii casnice și alți lucrători din servicii au cea mai mare probabilitate de a lucra cu timp parțial în mod involuntar (din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă cu normă întreagă), în timp ce managerii și profesioniștii au cea mai mică probabilitate. Invers, femeile cu normă întreagă din ocupații alb-guleriste (manageriale, tehnice, clerical) sunt cele mai predispuse să lucreze cu normă întreagă în mod involuntar, preferând reducerea orelor de muncă.

Analiza reziduurilor salariale ca proxy pentru segmentul pieței muncii confirmă suplimentar aceste relații: un reziduu salarial mai mare (indicator al statutului de piață primară) este asociat negativ cu probabilitatea de ocupare involuntară cu timp parțial și pozitiv cu probabilitatea de ocupare involuntară cu normă întreagă.

Concluzii

Autorul concluzionează că locurile de muncă cu timp parțial nu sunt inerent bune sau rele; calitatea lor este determinată de piața muncii în care sunt situate. Modelul explică, de asemenea, diferențele dintre industrii în ceea ce privește rata ocupării cu timp parțial și tiparele ciclice ale acesteia. Deși dualismul nu infirmă criticile aduse creșterii ocupării cu timp parțial — întrucât expansiunea recentă a vizat predominant locurile de muncă secundare, „proaste” — acesta sugerează că locurile de muncă bune cu timp parțial există și pot crește ca pondere în viitor.

Referință

Tilly, C. (1992). Dualism in part-time employment. Industrial Relations: A Journal of Economy and Society, 31(2), 330–347.