Consecințele sociale ale șomajului: o comparație Est-Vest
Argument principal și context
Articolul realizează o comparație sistematică între experiența șomajului în Marea Britanie și cea din trei foste societăți socialiste de stat – Bulgaria, Republica Cehă și Slovacia – cu scopul de a evalua în ce măsură diferențele în structura sistemelor de protecție socială influențează consecințele sociale și psihologice ale șomajului. Întrebarea centrală a studiului este dacă șomerii din societăți cu sisteme de bunăstare slab dezvoltate suferă un grad mai ridicat de privațiuni sau dacă, în absența protecției instituționalizate, apar mecanisme alternative de sprijin comunitar care pot compensa lipsa acoperirii formale.
Contextul instituțional
Creșterea bruscă a șomajului în fostele societăți socialiste a survenit într-un context de sprijin instituțional relativ slab. Sistemele de protecție socială pentru șomeri au fost introduse abia în 1989, când Bulgaria și fosta Cehoslovacie au reglementat pentru prima dată indemnizațiile de șomaj. Revizuirile legislative din 1991 au impus restricții severe de timp privind eligibilitatea: în Bulgaria, durata maximă de acordare a beneficiilor era de 12 luni, iar în Slovacia și Republica Cehă de doar 6 luni. La expirarea dreptului la indemnizație, suportul formal era aproape inexistent, iar sistemele de asistență socială bazate pe testarea mijloacelor de trai acopereau mai puțin de jumătate dintre șomerii pe termen lung. În contrast, în Marea Britanie, majoritatea șomerilor adulți erau eligibili pentru beneficii pe perioadă nedeterminată, atât timp cât îndeplineau criteriile de căutare activă a unui loc de muncă. Rata înaltă a inflației din Europa de Est a redus semnificativ valorile reale ale beneficiilor, în pofida ratelor nominale aparent generoase.
Metodologie
Cercetarea se bazează pe seturi de date comparabile din cele patru țări. Datele pentru Bulgaria, Republica Cehă și Slovacia provin din anchete realizate în 1994 și 1995, concepute să reproducă întrebările incluse în ancheta britanică din 1992. Eșantioanele de angajați au cuprins 3.869 de respondenți în Marea Britanie, 2.202 în Bulgaria, 2.009 în Republica Cehă și 1.001 în Slovacia. Eșantioanele de șomeri au inclus 1.003 persoane în Marea Britanie, 1.002 în Bulgaria, 736 în Republica Cehă și 785 în Slovacia. Rata de răspuns a fost de cel puțin 70% în toate cazurile. Datele disponibile sunt transversale, ceea ce limitează posibilitatea testării cauzalității directe.
Rezultate principale
Stresul financiar
Analiza stresului financiar, măsurat prin frecvența îngrijorărilor legate de bani, relevă că nu există o relație simplă între nivelul protecției sociale și anxietatea financiară. Șomerii britanici au raportat niveluri de stres financiar mai ridicate decât cei din Republica Cehă sau Slovacia: 42% dintre britanici se îngrijorau aproape tot timpul față de 25% în Republica Cehă și 30% în Slovacia. Cel mai ridicat nivel de stres financiar a fost înregistrat în Bulgaria (48%). Durata șomajului a amplificat anxietatea financiară în mod deosebit în Bulgaria și Slovacia, unde beneficiile pe termen lung lipseau aproape complet. Analiza de regresie a confirmat că șomerii bulgari aveau niveluri semnificativ mai ridicate de anxietate financiară comparativ cu celelalte țări, în timp ce diferența relativă față de angajați era cea mai mare în Marea Britanie.
Structura gospodăriei și rețelele sociale
Studiul evidențiază diferențe fundamentale între Marea Britanie și fostele societăți socialiste în ceea ce privește polarizarea gospodăriilor după statutul pe piața muncii. În Marea Britanie, soțiile bărbaților șomeri erau mult mai puțin susceptibile de a fi angajate față de soțiile bărbaților ocupați (24% față de 72%), ceea ce a generat o polarizare accentuată între familiile cu doi salariați și cele fără niciun venit din muncă. În fostele societăți socialiste, partenerii șomerilor aveau șanse comparabile sau chiar mai mari de a fi angajați față de partenerii persoanelor ocupate, fenomen explicat parțial prin structura beneficiilor individuale (ne-meanstested) și prin politici active de prevenire a șomajului cumulativ în familii.
În ceea ce privește sociabilitatea, șomerii din toate țările întâlneau rude și prieteni mai frecvent decât angajații, contrazicând ipoteza izolării sociale. Cu toate acestea, rețelele sociale ale șomerilor ofereau un sprijin instrumental mai redus comparativ cu cele ale angajaților în toate cele patru țări. Bulgaria s-a remarcat negativ: mai puțin de jumătate dintre șomerii bulgari puteau conta pe ajutor extern în situații de criză financiară, depresie sau căutare de loc de muncă – cel mai scăzut nivel dintre toate țările studiate.
Starea psihologică
Starea psihologică a fost măsurată cu ajutorul versiunii în 12 itemi a Chestionarului General de Sănătate (GHQ-12). Scorurile mai ridicate indică un nivel mai mare de distres psihologic. Printre angajați, britanicii prezentau cel mai scăzut nivel de distres, în timp ce angajații cehi și slovaci raportau niveluri relativ ridicate, posibil din cauza transformărilor organizaționale rapide din această perioadă. Printre șomeri, bulgarii se remarcau prin niveluri excepțional de ridicate de distres, urmați de slovaci. Analiza de regresie a confirmat că șomerii bulgari sufereau semnificativ mai mult decât cei din celelalte țări, chiar și după controlul variabilelor demografice și de clasă socială. Acest nivel excepțional de distres al șomerilor bulgari a persistat chiar și după controlul anxietății financiare și al sprijinului social, sugerând că insecuritatea economică sistemică și perspectivele sumbre de redresare contribuie independent la deteriorarea stării psihologice.
Concluzii
Studiul respinge ipoteza că solidaritățile comunitare pot substitui eficient protecția formală a statului în condiții de șomaj ridicat și persistent. Deși șomerii din fostele societăți socialiste beneficiau de un sprijin mai mare din partea gospodăriei, rețelele sociale informale nu au reușit să compenseze lipsa acoperirii instituționale. Cazul Bulgariei ilustrează riscurile combinației dintre un sistem de beneficii de scurtă durată și un șomaj înalt și de lungă durată: costurile sociale și personale sunt excepțional de ridicate. Autorii subliniază că implicațiile regimului de bunăstare trebuie evaluate întotdeauna în corelație cu structura pieței muncii, nivelul general al șomajului și practicile de consum specifice fiecărei societăți.
Referință
Gallie, D., Kostova, D., & Kuchar, P. (2001). Social consequences of unemployment: an East-West comparison. Journal of European Social Policy, 11(1), 39–54.
