Statele bunăstării din Europa de Est: impactul politicii globalizării

Argument Principal și Context

Articolul lui Bob Deacon analizează impactul procesului de globalizare asupra sistemelor de protecție socială din Europa de Est și fostele republici sovietice în perioada de tranziție post-comunistă. Argumentul central al lucrării este că globalizarea economică – în sensul generării unor imperative de politică asociate competiției economice – a avut, până la momentul redactării articolului, un impact aproape nesemnificativ asupra politicilor sociale din regiune. În schimb, globalizarea politică, materializată prin acțiunea unor actori globali precum Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, a exercitat o influență considerabilă asupra direcției reformelor sociale, promovând strategii rezidualiste și de privatizare.

Moștenirea Regimurilor Socialiste și Costurile Sociale ale Tranziției

Autorul descrie sistemul de bunăstare socială existent anterior anului 1989 ca pe un contract social între aparatul de stat, nomenclatură și populație, bazat pe prețuri subvenționate, ocupare garantată, servicii de sănătate și educație, în schimbul liniștii politice a cetățenilor. Deși sistemul a înregistrat realizări notabile în domenii precum securitatea locului de muncă și accesul la locuință, el prezenta și deficiențe majore: absența ajutorului de șomaj, inegalități ascunse, rate ridicate ale mortalității și morbidității, dublă povară pentru femei și o lipsă totală a dreptului la exprimarea autonomă a nevoilor sociale.

Tranziția spre economia de piață a generat costuri sociale severe: apariția explicită a șomajului, inflație rapidă, eliminarea subvențiilor, colapsul unor instituții medicale și educaționale, amenințarea drepturilor femeilor și creșterea inegalităților. Milanovic (1998) documentează o adevărată „mare depresiune” între 1990 și 1995, cu scăderi ale venitului real pe cap de locuitor de până la 54% în republicile slave și creșteri dramatice ale coeficienților Gini, în special în Rusia, unde acesta a crescut de la aproximativ 25 la 48.

Strategii Emergente de Politică Socială

Guvernele din regiune au adoptat răspunsuri politice inițial similare, incluzând abordări ad-hoc privind beneficiile pentru șomeri, apeluri la voluntariat, eliminarea rapidă a subvențiilor, privatizări parțiale în sănătate și educație, erodarea drepturilor femeilor, reforme ale sistemelor de asigurări sociale și creșterea controlului comunităților locale asupra serviciilor sociale.

Autorul identifică o tipologie a țărilor în funcție de gradul de adoptare a reformelor liberale, de la țări cu consens puternic (Polonia, Cehia, Ungaria, statele baltice) la cele cu reforme întârziate (Bulgaria, România), cele cu consens împotriva reformelor liberale (Belarus), cele cu conflicte continue (Rusia, Ucraina) și cele cu colaps politic (Armenia, Albania).

Deacon observă că, deși logica post-comunistă conducea spre un model conservator-corporatist de tip bismarckian, presiunile bugetare și condiționalitățile FMI și Băncii Mondiale au împins spre un model liberal rezidual. Tensiunea dintre ministerele muncii și afacerilor sociale, aspirând la modelul european, și ministerele de finanțe, favorabile modelului american, s-a reflectat la nivel supranațional în disputa dintre OIM (susținând primul model) și FMI/Banca Mondială (impunând condiționalități în favoarea celui de-al doilea).

Evoluții în Domenii Specifice de Politică Socială

Cheltuieli publice și venituri fiscale

Cheltuielile guvernamentale totale ca procent din PIB au scăzut în majoritatea țărilor, deși cheltuielile sociale au crescut ca pondere din total, din cauza reducerii subvențiilor și a noilor costuri (ajutor de șomaj, pensii timpurii). Sistemele fiscale noi, bazate pe impozite pe salarii, impozit pe profit și TVA, au suferit în urma evaziunii fiscale masive și a sectorului informal extins.

Politica de menținere a veniturilor

Reformele pensiilor au constituit un teren important de intervenție al Băncii Mondiale, care a promovat un model cu trei piloni: pensie publică minimă, un al doilea nivel obligatoriu de contribuții individuale administrat privat și un al treilea nivel voluntar. Doar Ungaria, Polonia și Croația au adoptat integral acest model. Impozitele pe salarii destinate pensiilor rămân ridicate față de standardele vest-europene. Beneficiile pentru șomaj, inițial generoase, au fost reduse din considerente bugetare.

Sănătate, educație și locuință

Reformele în finanțarea sănătății nu s-au caracterizat prin privatizare sau concurență de piață, cu excepția stomatologiei și farmaceuticelor, orientându-se spre sisteme de asigurări publice obligatorii finanțate din taxe salariale. În educație, privatizarea a apărut mai ales la nivel terțiar. Cele mai dramatice schimbări au avut loc în politica locativă, unde stocul de locuințe a fost în mare parte privatizat, chiriile au crescut spre niveluri de piață, iar construcțiile noi au scăzut dramatic.

Concluzie: Dumping Social sau Alte Explicații?

Deacon concluzionează că reducerile de cheltuieli sociale nu pot fi atribuite în principal presiunilor competiției economice globale. Adoptarea pe scară largă a taxelor ridicate pe salarii – contrar logicii unui stat competitiv care ar favoriza reducerea acestora – sugerează că politica socială nu a fost modelată cu un ochi conștient pe competitivitatea globală. Criza fiscală a rezultat mai degrabă din instituțiile fiscale slabe și din refuzul noilor elite de a coopera, motivat de interes propriu și nu de considerente de competitivitate internațională.

Influența reală a venit din globalizarea politică: Banca Mondială și FMI au promovat, prin condiționalitățile împrumuturilor, strategii privatizatoare și rezidualiste, mai degrabă din considerente ideologice decât de competitivitate. Această influență este contrabalansată, pentru țările candidate la UE, de idealurile social-democrate și creștin-democrate ale Uniunii Europene. Autorul avertizează că, pe termen lung, dacă globalizarea liberalizatoare nu va ceda locul unei globalizări responsabile social, există riscul că politicile regiunii vor fi motivate de percepția că dumpingul social reprezintă calea spre competitivitate globală.

Referință

Deacon, B. (2000). Eastern European welfare states: the impact of the politics of globalization. Journal of European Social Policy, 10(2), 146–161.