Comportamentul parental negativ mediază asocierea longitudinală dintre simptomele internalizante ale părinților și simptomele opoziționale ale copilului

Introducere și context teoretic

Tulburările de externalizare reprezintă unele dintre cele mai frecvente motive de trimitere către serviciile de sănătate mintală pentru copii și adolescenți. Dintre acestea, tulburarea opozițional-sfidătoare (ODD) și tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sunt cele mai prevalente în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani. Etiologia ambelor tulburări este considerată multifactorială, implicând atât factori genetici, cât și factori de mediu. Studiile anterioare au demonstrat că factorii parentali, inclusiv psihopatologia părinților și comportamentele parentale, pot influența semnificativ dezvoltarea simptomelor de ODD și ADHD la copii.

Cercetările precedente au evidențiat asocieri pozitive între simptomele internalizante ale părinților (anxietate, depresie, stres) și simptomele de externalizare ale copiilor. Unele studii au raportat asocieri longitudinale de la simptomele internalizante parentale timpurii spre simptomele de externalizare ale copilului, în timp ce altele au identificat direcția inversă a efectului. Studiul de față se înscrie în cadrul modelului integrativ propus de Goodman și Gotlib, care sugerează că una dintre mecanismele de transmitere a riscului pentru psihopatologie o constituie expunerea la comportamente parentale disfuncționale, potențial modificabile prin intervenție terapeutică.

Studiile care au examinat comportamentele parentale negative și pozitive ca mediatori ai efectelor tratamentelor comportamentale sugerează o importanță mai mare a comportamentelor parentale negative în explicarea problemelor de comportament ale copilului. Totuși, cercetările care au investigat direct medierea asocierii dintre simptomele internalizante parentale și simptomele de externalizare ale copilului prin intermediul comportamentelor parentale sunt rare, în special în eșantioane clinice și dintr-o perspectivă longitudinală.

Obiectivele studiului

Scopul principal al studiului a fost de a examina dacă comportamentul parental negativ mediază asocierea longitudinală dintre simptomele internalizante parentale (depresie, anxietate, stres) și simptomele de externalizare ale copilului (simptome de ADHD și ODD). Pe baza analizelor transversale anterioare, autorii au emis ipoteza că va exista un efect de mediere semnificativ pentru simptomele ODD, dar nu și pentru simptomele ADHD, dat fiind că ADHD este mai puternic determinat genetic, în timp ce ODD este mai influențat de factori de mediu.

Metodologie

Design și participanți

Datele au provenit dintr-un studiu controlat randomizat (RCT) privind eficacitatea unui program de autoajutor asistat web (WASH) pentru părinții copiilor cu simptome de externalizare, comparând trei condiții: tratament ca de obicei (TAU), WASH plus TAU și WASH plus suport telefonic plus TAU. Datele au fost colectate la trei momente consecutive: evaluarea inițială (T1), evaluarea intermediară la trei luni (T2) și evaluarea post-intervenție la șase luni (T3). Eșantionul final de analiză a cuprins 232 de familii care au completat chestionarele online la toate cele trei momente de evaluare. Vârsta medie a copiilor a fost de 9,42 ani, iar 82,33% erau de sex masculin.

Instrumente de măsurare

• DASS (Depression Anxiety Stress Scales): a evaluat simptomele parentale de depresie, anxietate și stres printr-un instrument de 42 de itemi, cu consistență internă ridicată.
• PNPQ (Questionnaire for Positive and Negative Parenting Behavior): subscala de 17 itemi pentru comportamentele parentale negative a fost utilizată ca variabilă mediatoare.
• SCL-ADHD și SCL-DBD: liste de verificare a simptomelor de ADHD și ODD completate de părinți, cu proprietăți psihometrice bune.

Analize statistice

Au fost realizate opt modele de mediere simplă utilizând macro-ul PROCESS din SPSS, bazate pe regresie prin metoda celor mai mici pătrate ordinare. Modelele au inclus simptomele internalizante parentale la T1 ca variabilă independentă, comportamentul parental negativ la T2 ca mediator și simptomele de externalizare ale copilului la T3 (ADHD sau ODD) ca variabilă dependentă. Condiția de studiu a fost inclusă ca variabilă de confuzie. Semnificația statistică a efectului indirect a fost evaluată prin intervale de încredere bootstrap (10.000 de iterații).

Rezultate

În modelul cu simptomele ADHD ca variabilă dependentă, s-a identificat un efect total și un efect direct semnificativ al simptomelor internalizante parentale, precum și o asociere semnificativă între simptomele parentale și comportamentul parental negativ. Însă asocierea dintre comportamentul parental negativ și simptomele ADHD ale copilului nu a fost semnificativă, iar efectul indirect nu a atins pragul de semnificație statistică.

În modelul cu simptomele ODD ca variabilă dependentă, s-a evidențiat un efect total semnificativ, dar fără efect direct semnificativ după controlul mediatorului. Ambele căi ale modelului de mediere au fost semnificative: simptomele internalizante parentale au prezis pozitiv comportamentul parental negativ, iar acesta din urmă a prezis pozitiv severitatea simptomelor ODD. Efectul indirect complet standardizat a fost de 0,07, indicând că, atunci când părinții diferă cu o unitate în simptomele internalizante, severitatea simptomelor ODD ale copilului diferă cu aproximativ o zecime de deviație standard prin efectul indirect. Aceste rezultate s-au menținut și în modelele care au inclus separat depresia, anxietatea și stresul ca variabile independente.

Modelele care au controlat suplimentar pentru valorile de bază ale variabilelor dependente și ale mediatorului, vârsta și sexul copilului nu au mai obținut efecte indirecte semnificative, deși autorii atribuie acest rezultat parțial reducerii puterii statistice datorată complexității crescute a modelului.

Discuție și concluzii

Rezultatele confirmă ipoteza că comportamentul parental negativ mediază asocierea longitudinală dintre simptomele internalizante parentale și simptomele ODD ale copilului, dar nu și asocierea cu simptomele ADHD. Această diferențiere este explicată prin ponderea mai mare a factorilor genetici în determinismul ADHD față de ODD, pentru care factorii de mediu, inclusiv dinamica familială descrisă de modelul procesului coercitiv al lui Patterson, joacă un rol mai important.

Din perspectivă clinică, rezultatele sugerează că părinții care prezintă simptome internalizante ar trebui să beneficieze de consiliere specifică privind comportamentele parentale, întrucât acestea constituie unul dintre mecanismele prin care simptomele proprii pot influența simptomele de externalizare ale copilului, în special ODD. Autorii recunosc mai multe limitări: utilizarea exclusivă a raportărilor parentale (cu risc de bias comun al metodei), absența analizei moderatorilor, proporția redusă de tați în eșantion, intervalul de vârstă larg, colectarea datelor parțial în perioada pandemiei COVID-19 și posibila influență a unor variabile de confuzie nemăsurate, precum statutul socioeconomic familial. Studii viitoare cu eșantioane mai mari și surse multiple de informații sunt recomandate pentru consolidarea acestor concluzii.

Referință

Klemp, M.-T., Dose, C., Mühlenmeister, J., Plück, J., Wähnke, L., & Döpfner, M. (2025). Negative parenting mediates the longitudinal association between parental internalizing symptoms and child oppositional symptoms. Child Psychiatry & Human Development, 56, 468–480. https://doi.org/10.1007/s10578-023-01575-0