Despărțirea este greu de realizat: Schimbarea mediului de comunicare și ideologiile media

Argument principal și cadru teoretic

Articolul semnat de Ilana Gershon explorează modul în care studenții americani de la colegiu utilizează diferite medii de comunicare în procesul de încheiere a relațiilor romantice, analizând ce relevă această practică despre ideologiile lor mediatice. Autoarea extinde conceptul de ideologie lingvistică – definit de Silverstein drept „ansamblul de credințe despre limbaj articulate de utilizatori ca rațională sau justificare a structurii și utilizării percepute a limbajului” – la domeniul mediilor de comunicare, propunând conceptul de ideologie mediatică: credințele, atitudinile și strategiile pe care oamenii le dețin despre mediile pe care le utilizează și modul în care acestea influențează mesajul transmis.

Autoarea argumentează că, în contextul multiplicării opțiunilor de comunicare digitală, trecerea de la un mediu la altul (media switching) sau refuzul de a efectua această trecere constituie un act social cu consecințe importante asupra eficacității enunțurilor de despărțire. Cu alte cuvinte, alegerea mediului prin care se transmite un mesaj de tipul „s-a terminat” poate determina dacă acel mesaj devine sau nu un act performativ efectiv.

Metodologie

Cercetarea se bazează pe 72 de interviuri realizate preponderent cu studenți ai Universității Indiana, cu vârste între 18 și 22 de ani, în anii academici 2007–2008 și 2008–2009. Cinci dintre intervievați aveau vârste cuprinse între 25 și 50 de ani. Autoarea a discutat cu 54 de femei și 18 bărbați despre experiențele lor legate de utilizarea noilor medii în încheierea relațiilor. Participanții s-au auto-selecționat ca răspuns la solicitările transmise verbal, prin e-mail sau în cadrul cursurilor universitare. Suplimentar, autoarea a analizat narațiuni de despărțire postate voluntar pe site-uri dedicate (precum dumpedster.com și e-closure.com), constatând că marcarea mediului utilizat în fiecare schimb comunicativ reprezintă o trăsătură tipică a narațiunilor americane contemporane despre despărțiri.

Narațiunile despre despărțire ca gen discursiv

Gershon identifică două caracteristici generale ale narațiunilor americane despre despărțire. În primul rând, acestea aparțin unui gen care etichetează drept „deconectare” o serie de schimburi conversaționale ambigue, în care participanții sunt adesea nesiguri cu privire la rezultatul final. În al doilea rând, naratorii se angajează deschis în analiza intențiilor interlocutorilor lor. Marcarea mediului folosit pentru fiecare enunț constituie parte din „munca de detectiv” necesară pentru a înțelege dacă o serie de conversații dispersate reprezintă într-adevăr o despărțire.

Comutarea mediilor și refuzul comutării

Autoarea descrie mai multe scenarii în care comutarea sau refuzul de a comuta medii joacă un rol central:

• Blocarea într-un singur mediu: Cazul studentei Trill ilustrează cum o relație poate eșua din cauza incapacității de a trece de la comunicarea prin mesaje text la interacțiunea față în față. Deși dorea să aprofundeze relația cu Todd, Trill nu a reușit să inițieze conversații în prezență fizică, rămânând „prinsă” în textare.
• Refuzul de a comuta ca strategie de încheiere: Rebecca a trăit o despărțire realizată exclusiv prin mesaje text, partenerul ei refuzând să răspundă apelurilor telefonice. Această strategie a blocat orice renegociere și a finalizat definitiv relația.
• Comutarea ca repetare și clarificare: Cazul Katie și Dirk demonstrează că, uneori, un enunț de despărțire formulat într-un mediu (Skype) nu este considerat definitiv de ambele părți decât atunci când este repetat într-un alt mediu, mai public (Facebook), reflectând diferențe în ideologiile mediatice ale celor doi.

Ideologiile mediatice și neînțelegerile dintre parteneri

Un aspect central al articolului este că ideologiile mediatice nu sunt universal împărtășite. Deși intervievații tindeau să presupună existența unui „etichete” comune legate de utilizarea mediilor, cercetarea arată că aceste credințe sunt multiple, contradictorii și adesea dependente de contextul social. De exemplu, unii studenți considerau că un mesaj text de despărțire echivalează cu expresia față în față „trebuie să vorbim” și inițiază o negociere, în timp ce alții, precum Halle, îl percepeau ca pe o ruptură definitivă și inacceptabilă.

Autoarea subliniază că ideologiile mediatice funcționează similar cu ideologiile lingvistice: nu reflectă neapărat cu acuratețe modul în care funcționează tehnologia, dar modelează puternic utilizarea acesteia. Studenții, de pildă, percepeau mesajele text ca informale și capabile să „ascundă” intensitatea emoțională, ceea ce le făcea utile în situații de ambiguitate relațională, dar totodată inadecvate pentru comunicări cu miză emoțională ridicată.

Concluzii

Articolul formulează trei concluzii principale privind experiența americană contemporană a comutării mediilor. În primul rând, deși intervievații erau analiști sociali sofisticați ai practicilor mediatice ale celorlalți, ei tindeau să ignore diversitatea credințelor despre medii, presupunând că normele sunt universal acceptate. În al doilea rând, spre deosebire de comunicările pur referențiale (unde două medii pot fi funcțional echivalente), în contextul despărțirilor mediile nu sunt interschimbabile, iar ideologiile mediatice determină când un enunț de tipul „s-a terminat” devine cu adevărat eficace. În al treilea rând, interacțiunea față în față a încetat să mai fie percepută ca un canal ne-mediat și implicit: intervievații o tratau ca pe un mediu printre altele, cu avantaje și dezavantaje specifice, fapt care reflectă impactul noilor medii asupra înțelegerii formelor tradiționale de comunicare.

Referință

Gershon, I. (2010). Breaking up is hard to do: Media switching and media ideologies. Journal of Linguistic Anthropology, 20(2), 389–405.