Prieteni la Universitate

Unelte online pentru studenți

Universitatea îți cere o taxă care ți se pare nedreaptă. Ce poți face, concret

by ·

Regula de bază pe care aproape nimeni nu o cunoaște: adeverințele, carnetul și legitimația de student se eliberează gratuit. Actele de studii, de asemenea. Codul drepturilor și obligațiilor studentului spune asta explicit, iar Legea învățământului superior o repetă. Ce pot taxa universitățile sunt duplicatele. Dacă ți se cere bani pentru o adeverință care atestă că ești student, ai un text pe care să îl citezi, și mai jos ai și traseul exact pe care se depune contestația.

Ce spun textele, cuvânt cu cuvânt

Sunt patru prevederi care fac aproape toată treaba.

Codul drepturilor și obligațiilor studentului, aprobat prin OME nr. 4394/2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 473 din 22 mai 2024, art. 13 alin. (2):

Toate actele de studii eliberate de instituția de învățământ superior, precum și cele care atestă statutul de student, cum sunt adeverințele, carnetele sau legitimațiile, se eliberează în mod gratuit. În cazul eliberării duplicatelor actelor de studii, instituțiile de învățământ superior pot percepe taxe stabilite în temeiul autonomiei universitare.

Legea nr. 199/2023, art. 40 alin. (4) și (6): actele de studii se eliberează gratuit, iar suplimentul la diplomă se eliberează gratuit.

Codul, art. 10 alin. (2): cuantumul taxelor este aprobat de senatul universitar și publicat pe site cu cel puțin 3 luni înainte de începutul fiecărui an universitar. Dacă lista taxelor apare în septembrie, prevederea a fost încălcată.

Codul, art. 10 alin. (4): instituțiile nu pot percepe taxe suplimentare pentru procesul de reclasificare de pe un loc cu taxă pe unul bugetat sau invers. Trecerea pe buget nu se cumpără. Regulile de clasificare propriu-zise le-am explicat în articolul despre cum se decide locul la buget.

Autonomia universitară acoperă restul. Legea 199/2023 art. 9 alin. (5) dă instituțiilor libertatea de a stabili cuantumul taxelor, cu obligația de a le comunica. Nu există un plafon național. De aici vine și diferența de mai jos.

Aceeași operațiune, prețuri de cinci ori diferite

Am comparat listele oficiale de taxe pentru anul universitar 2025-2026, aprobate prin hotărâri de senat. Toate sumele sunt în lei.

Instituție Reexaminare / refacere disciplină Duplicat diplomă Adeverință Foaie matricolă / situație școlară
Universitatea din București 100 150 100 100
UBB Cluj taxa anuală ÷ 60 × credite 400 20 200
ASE București 150 500 gratuit pentru calitatea de student 300
Politehnica București 300 300 100 200
Universitatea de Vest din Timișoara 100 pe prezentare 200 150 200
USAMV 500 150 100 200

Un duplicat de diplomă costă 150 de lei la Universitatea din București și 500 la ASE. O reexaminare costă 100 de lei la UB și 500 la USAMV. Este aceeași operațiune administrativă.

Detaliul cel mai interesant din tabel este coloana adeverințelor. ASE scrie negru pe alb, în metodologia proprie, că adeverința care atestă calitatea de student se eliberează fără taxă. Alte instituții percep între 20 și 150 de lei pentru documente denumite generic „adeverințe”. Diferența nu ține de costuri, ci de cât de aproape stă fiecare metodologie de art. 13 alin. (2).

Există și o zonă gri reală, pe care merită să o cunoști ca atare: foaia matricolă este act de studii, iar art. 40 alin. (4) din lege spune că actele de studii se eliberează gratuit, fără să prevadă o excepție pentru duplicate. Excepția apare doar în Cod, care este un ordin de ministru. Universitățile susțin, în general, că taxează reeliberarea, nu prima eliberare. Este o dispută juridică deschisă, nu o certitudine în niciun sens, dar merită să o formulezi exact așa dacă ajungi să scrii o cerere.

Unde se află lista care obligă

Nu la secretariat și nu la avizier. Lista care produce efecte juridice este anexa la o hotărâre de senat, publicată pe site-ul universității, de regulă în secțiunea „taxe” sau în arhiva hotărârilor senatului.

Verifică trei lucruri în ea:

  1. Data hotărârii. Dacă este mai recentă de trei luni înainte de începutul anului universitar, termenul din art. 10 alin. (2) nu a fost respectat.
  2. Denumirea exactă a taxei. O sumă cerută la ghișeu sub un nume care nu apare în anexă nu are temei. Cere să ți se arate poziția din listă.
  3. Nivelul la care se aprobă. La unele universități, precum Universitatea din București, o parte din taxe se stabilesc la nivel de facultate. Verifică și pagina facultății, nu doar pe cea centrală.

Traseul contestației, pas cu pas

Ordinea contează, pentru că fiecare etapă produce o hârtie pe care se sprijină următoarea.

Pasul 1: cererea scrisă și înregistrată

Art. 14 alin. (1) lit. f) din Cod îți dă dreptul ca toate cererile scrise și semnate sau transmise la adresele oficiale de e-mail ale instituției să îți fie înregistrate și să primești răspuns scris. Un email trimis la adresa oficială a secretariatului este o cerere, nu o întrebare. Cere numărul de înregistrare și păstrează-l.

Universitățile de stat sunt instituții publice, deci se aplică și OG nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor: art. 8 prevede un termen de 30 de zile de la înregistrare pentru comunicarea răspunsului, iar art. 9 permite o prelungire de maximum 15 zile, cu înștiințare prealabilă. Art. 13 cere ca răspunsul să fie semnat de conducătorul instituției și de șeful compartimentului care l-a întocmit. La universitățile private, această ordonanță nu se aplică; rămân Codul și contractul de studii.

Ce scrii în cerere: ce sumă ți s-a cerut, pentru ce document, la ce dată, sub ce denumire, plus întrebarea concretă „vă rog să îmi comunicați poziția din anexa la hotărârea de senat în temeiul căreia se percepe această taxă”. Fără adjective. O cerere cu o singură întrebare verificabilă primește un răspuns; una cu trei paragrafe de nemulțumire primește o formulă politicoasă.

Pasul 2: decanatul, apoi comisia de etică

Dacă răspunsul nu vine sau nu răspunde, urcă la decanat și apoi la comisia de etică universitară. Aici ai un aliat structural: art. 12 alin. (2) lit. b) din Cod garantează studenților reprezentare de minimum 25% în senatul universitar, în consiliul facultății, în comisia de etică și în comisia pentru evaluarea și asigurarea calității. Un sfert din comisia care analizează sesizarea ta sunt studenți.

Pasul 3: senatul și ministerul

Senatul este organismul care a aprobat taxa, deci este și cel care o poate modifica. Peste el, sesizarea merge la Corpul de Control al Ministerului Educației. Ultima opțiune este instanța, pe calea contenciosului administrativ. Nu este teoretică: în februarie 2021, un student la Drept de la Universitatea din București a câștigat în primă instanță un proces împotriva universității, contestând o majorare a taxei de studiu cu 3,8% în timpul anului. Universitatea a anunțat recurs; rezultatul apelului nu ne este cunoscut, deci nu tratați cazul ca precedent stabilit, ci ca dovadă că traseul există.

Protecția pe care nu o folosește nimeni

Art. 14 alin. (1) lit. e) din Cod îți dă dreptul de a sesiza abuzuri și nereguli, „precum și dreptul la protecția celor care sesizează potrivit Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public”. Un student care semnalează o taxă percepută fără temei intră sub regimul de protecție al avertizorilor. Este o prevedere puternică și aproape nefolosită.

Ce arată rapoartele ANOSR

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România publică anual un raport pe respectarea Codului. Este cea mai bună sursă publică pe acest subiect și una dintre cele mai puțin citite.

Din raportul pentru anul universitar 2023-2024, publicat în noiembrie 2024, pe cele 52 de universități de stat:

  • 79,17% dintre codurile universitare menționează dreptul de a cunoaște mecanismul prin care se stabilesc taxele. Restul de 20,83% nu îl menționează deloc.
  • 75% menționează dreptul de a fi informat despre numărul, tipul și cuantumul fiecărei taxe.
  • 81,25% aplică eliberarea gratuită a actelor de studii; 12,5% nu o menționează.
  • 83,33% aplică pragul de 25% reprezentare studențească.
  • După doisprezece ani de existență a Codului, o singură prevedere, adică 1,41% din total, fusese preluată de toate codurile universitare.

Raportul pentru 2024-2025, lansat pe 17 noiembrie 2025, este primul sub noul Cod. Constatarea lui principală: din cele 52 de universități de stat, doar 45 adoptaseră un cod nou conform OME 4394/2024. Termenul era de 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, adică 21 iulie 2024. Șapte universități erau, la un an și jumătate după, în afara termenului.

Un exemplu de universitate care s-a legat singură la mâini

Codul propriu al Politehnicii București conține o prevedere care nu există în codul național: taxa de studiu nu se poate modifica în cursul unui ciclu de studii, cu excepția indexării cu rata inflației. Este dovada că un cod universitar poate fi mai strict decât cel ministerial, iar asta transformă „hai să modificăm codul propriu” într-o cerere realistă pentru reprezentanții studenților, nu într-o utopie. Despre cum funcționează reprezentarea și cine o exercită am scris în ghidul despre organizațiile studențești din România.

Trei precizări

Prima: nimic din articolul acesta nu susține că o taxă anume este ilegală. Autonomia universitară este reală și acoperă majoritatea sumelor din tabel. Ce nu acoperă este perceperea unei taxe care nu figurează în anexa aprobată, nepublicarea listei în termen, taxarea reclasificării și taxarea documentelor pe care Codul le declară gratuite.

A doua: tonul contează mai mult decât argumentul. O cerere care citează un articol și cere o poziție din anexă obține un răspuns. Una care acuză obține o ședință.

A treia: verifică textele la sursă înainte să le citezi. Sumele din tabel sunt valabile pentru anul universitar 2025-2026 și se modifică prin hotărâri de senat, uneori în timpul verii.

Documentele pe care le deschizi înainte să scrii cererea

Tags:

You may also like...