Studenți cu dizabilități: drepturile reale, cine le acordă și cum le ceri

Documentul care contează nu este Codul studentului. Este Ordinul ME nr. 4481 din 22 mai 2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 496 din 29 mai 2024, care aprobă normele privind accesibilizarea învățământului superior pentru persoanele cu dizabilități și/sau cu cerințe educaționale speciale. Art. 5 alin. (1) din acest ordin enumeră douăzeci și două de drepturi concrete, de la litera a) la litera v), inclusiv metode de evaluare adaptate, însoțitor la examen și motivarea absențelor. Aproape nimeni nu îl citează, pentru că toată lumea caută în Codul studentului, unde aceste drepturi nu se află.

Două cadre legale, și ce dă fiecare

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap îți dă drepturi care nu depind de universitate:

• Art. 16 alin. (8): studenții cu handicap beneficiază, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă la cantinele și căminele studențești.
• Art. 23 alin. (1): persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban de suprafață și la metrou, împreună cu însoțitorul sau asistentul personal.
• Art. 24: handicap grav, 24 de călătorii pe an; handicap accentuat, 12 călătorii pe an calendaristic, la tren, autobuz sau transport fluvial.
• Art. 18: obligația de accesibilizare a clădirilor, cu rampe sau elevatoare și cel puțin un grup sanitar adaptat.

O schimbare recentă merită știută: Legea nr. 233/2025 a completat art. 86 și 87 din Legea 448/2006 astfel încât comisiile de evaluare să fie obligate să identifice ele toate facilitățile care ți se cuvin și să transmită certificatul autorităților competente. Sensul responsabilității se inversează: sistemul ar trebui să îți spună ce ai, nu tu să afli singur.

Ordinul ME nr. 4481/2024 îți dă drepturile din interiorul universității. Iată cele care se folosesc cel mai rar, cu litera exactă:

Literă	Dreptul
d)	acces la informațiile și resursele educaționale într-un format adaptat
e)	acces gratuit cu autoturismul personal în campusul universitar
f)	spații de cazare și grupuri sanitare adaptate, cu prioritate la ocuparea locurilor, în special la parter
j)	servicii de asistență în desfășurarea activităților didactice
l)	acces gratuit la dispozitivele, echipamentele și software-urile asistive
o)	reducerea, la cerere, cu 50% a tarifelor pentru cazare și masă
q)	metode de admitere și de evaluare adaptate nevoilor individuale
s)	scutirea sau motivarea absențelor de la activitățile din planul de învățământ
t)	acces la serviciile unui interpret de limbaj mimico-gestual
u)	locuri gratuite în tabere de odihnă, o dată pe an, indiferent de forma de învățământ
v)	însoțitor în timpul activităților didactice sau în timpul susținerii examenelor

Codul drepturilor și obligațiilor studentului, aprobat prin OME nr. 4394/2024, dedică dizabilității un singur articol, art. 8, și îl formulează îngust: vorbește despre studenții cu dizabilități fizice, despre accesul adaptat în spații și despre interpretul în limbaj mimico-gestual. Alin. (2) obligă însă instituțiile să elaboreze un plan de intervenție specializată, iar acesta este exact liantul dintre Cod și Ordinul 4481. Celelalte prevederi ale Codului care te privesc direct sunt art. 13 alin. (5), cu minimum 25 de locuri bugetate anual pentru persoanele cu dizabilități, la licență și la master, și art. 14 alin. (1) lit. h), scutirea de taxe pentru grupurile defavorizate. Restul drepturilor Codului sunt descrise în articolul despre zece prevederi pe care aproape nimeni nu le folosește.

Adaptările la examen: ce ceri, cui, și când

Cel mai bun text din România pe această temă este Metodologia de evaluare a studenților UBB, aprobată prin Hotărârea Senatului nr. 216 din 15 decembrie 2025. Art. 5 alin. (2) obligă la adaptări rezonabile și sprijin suplimentar adaptat nevoilor, la cererea studentului și pe baza recomandării centrului de resurse. Lista concretă:

• timp suplimentar la examen;
• sală separată de examinare;
• tehnologii asistive, precum cititor de ecran sau mărirea fontului;
• interpret în limbaj mimico-gestual;
• materiale accesibilizate, în font mărit, Braille sau format digital;
• asistent educațional sau însoțitor.

Art. 5 alin. (4) precizează cine decide: modalitatea concretă se stabilește de către cadrul didactic titular al disciplinei, în colaborare cu centrul, cu păstrarea confidențialității și a demnității.

La UMF „Carol Davila” adaptările sunt descrise pe tipuri de dificultate: dislexie, citirea întrebărilor de către membrii comisiei; disgrafie, dictarea răspunsurilor unui reprezentant desemnat; discalculie, folosirea calculatorului. La Universitatea de Vest din Timișoara apar și parcurgerea alternativă a textului prin large print, Braille, lector sau cititor de ecran, și evaluarea orală pentru tulburări specifice de învățare.

Documentul care deschide ușa

Ordinul 4481/2024, art. 7 alin. (9), recunoaște două documente și numai două: formularul A5 eliberat de medicul de specialitate sau certificatul de încadrare în grad de handicap. Este important pentru că elimină ambiguitatea: nu ai nevoie de amândouă.

Când ceri, și cum formulezi

Ghidul de admitere al centrului pentru studenți cu dizabilități de la UBB conține sfatul cel mai util pe care l-am găsit pe acest subiect, iar el se aplică și la examenele din sesiune, nu doar la admitere.

Momentul: cererea se depune în etapa de înscriere, nu cu câteva zile înainte de probă. Formularea ghidului este directă: o solicitare transmisă cu puțin timp înainte poate fi dificil de gestionat. Sala accesibilă, interpretul și materialele în format special se organizează, nu se improvizează.

Conținutul: descrie dificultatea practică, nu diagnosticul. „Nu pot citi un text scris cu font mic”, „nu pot scrie rapid”, „am nevoie de o sală accesibilă cu scaun rulant” spun comisiei exact ce să facă. Numele afecțiunii nu îi spune nimic operațional și nu îți este cerut.

Unde există structuri de sprijin, și unde nu

Aici trebuie spus lucrurile pe șleau, pentru că explicația este juridică: art. 3 din Ordinul 4481/2024 spune că instituțiile pot înființa structuri administrative pentru servicii de incluziune, cu minimum doi specialiști. „Pot”, nu „trebuie”. De aceea peisajul arată așa:

Instituție	Structură	Contact
UBB Cluj	Centrul pentru Studenți cu Dizabilități, cel mai vechi și cel mai bine documentat	[email protected], telefon 0723 245 385, Str. Moților 11, etaj 5, sala 507
Universitatea din București	Serviciul Incluziune, Echitate și Diversitate	[email protected], telefon 0786 786 280
Politehnica Timișoara	Serviciul Diversitate, Echitate și Incluziune	[email protected], telefon 0256 404 148
ASE București	Fără structură dedicată; centrul de consiliere și departamentul de pregătire a personalului didactic	[email protected]
UMFST Târgu Mureș, UTCB, Universitatea din Oradea	Centre de incluziune finanțate prin proiecte anuale	prin secretariat
UPB, UVT, UAIC	Nu am identificat un punct de contact permanent și dedicat	prin secretariatul facultății

Două observații oneste. Prima: doar UBB și UPT au o unitate cu nume, telefon și adresă de e-mail proprii. A doua, mai îngrijorătoare: la mai multe universități sprijinul funcționează prin proiecte anuale de finanțare instituțională, ceea ce înseamnă că un centru care există în 2026 poate să nu mai existe în 2028.

Dacă în universitatea ta nu există nimic, adresa este secretariatul facultății și decanul, în scris, invocând art. 5 din Ordinul 4481/2024. Cererea scrisă și înregistrată produce obligația de răspuns; conversația la ghișeu nu.

Bursa socială pe criteriu medical: fără testarea veniturilor

Metodologia-cadru, OME nr. 6463/2023, art. 10 alin. (9) lit. b), enumeră afecțiunile care dau dreptul la bursă socială fără a se lua în considerare nivelul venitului mediu pe membru de familie. Lista include, printre altele: tuberculoză în tratament, diabet insulinonecesitant, boli maligne, sindroame de malabsorbție severe, boală cronică de rinichi în program de dializă, astm bronșic persistent moderat sau sever, epilepsie grand mal, cardiopatii congenitale, hepatită cronică cu fibroză avansată, glaucom, miopie gravă, boli imunologice autoimune forme severe, boli rare, tulburări din spectrul autist, boli hematologice severe, surditate bilaterală, fibroză chistică, infecție HIV și deficiențe locomotorii severe.

Documentul cerut, la art. 13 alin. (2) lit. d), este formulat cu „sau”: un certificat de la un medic de specialitate, altul decât medicul de familie, sau un certificat de încadrare în grad de handicap. Potrivit ordinului național, certificatul de handicap singur este suficient.

În practică, unele universități adaugă cerințe. Regulamentul de burse al UBB pentru 2025-2026, art. 18 alin. (5), cere ca documentul să fie contrasemnat de medicul de familie sau de medicul universității, cu mențiunea expresă că afecțiunea se încadrează în lista legală. Verifică metodologia proprie înainte de a depune, nu după. Criteriile generale și calendarul sunt în articolul despre bursa socială.

Cazarea: prioritate, nu garanție

Ordinul 4481/2024, art. 5 alin. (1) lit. f), vorbește despre prioritate la ocuparea locurilor, în special la parter. În regulamentele reale, dizabilitatea este un criteriu de prioritate în interiorul unei cote, nu un drept absolut:

• UBB: handicapul grav sau accentuat este criteriu de prioritate, iar art. 20 alin. (3) lit. c) prevede reducerea de 50% la cerere.
• Universitatea din București: prioritate pentru handicap grav sau accentuat, și gratuitate până la 26 de ani pentru studentul cu handicap grav și pentru însoțitorul său.
• UVT: punctaj diferențiat pe grade și posibilitatea de a fi cazat împreună cu un însoțitor, care plătește tarif întreg.
• Universitatea din Craiova: formularea cea mai fermă găsită, „au dreptul la prioritate la ocuparea locurilor de cazare”, plus reducere de 50%.

Contextul, în cifre: o analiză ANOSR a găsit că 0,25% din camerele de cămin din România sunt adaptate pentru dizabilități locomotorii, adică aproximativ 60 de camere în toată țara, și că doar cinci universități au cel puțin un cămin complet accesibil. Mecanismul de repartizare, în general, este explicat în articolul despre criteriile reale de repartizare.

Dislexie, disgrafie, discalculie fără certificat de handicap

Se spune adesea că legea românească acoperă tulburările de învățare doar în școală, prin Legea nr. 6/2016, care într-adevăr se aplică exclusiv învățământului preuniversitar. Concluzia care se trage de aici, că în universitate ar exista un vid legal, este greșită.

Ordinul 4481/2024, art. 5 alin. (2), spune explicit că educația studenților cu tulburări specifice de învățare, respectiv dislexie, disgrafie, discalculie, este asigurată prin metode psihopedagogice consacrate. Dreptul există în învățământul superior.

Problema reală este de documentare, nu de drept. Ordinul recunoaște doar formularul A5 sau certificatul de handicap, iar în România nu există un traseu de evaluare pentru adulți cu tulburări specifice de învățare. Certificatele obținute în școală prin centrele județene de resurse aparțin sistemului preuniversitar. Un student diagnosticat abia acum are, practic, o singură cale: să obțină formularul A5 de la un medic de specialitate. Fără el, dreptul rămâne pe hârtie.

O precizare utilă, formulată de ASE în pagina sa pentru studenți cu cerințe educaționale speciale: centrul de consiliere nu are capacitatea de a pune un diagnostic. Evaluarea se face în afara universității.

Ce arată datele, ca să știi la ce să te aștepți

Din raportul național ANOSR pentru anul universitar 2023-2024: 43% dintre studenții respondenți apreciau că spațiile universitare sunt adaptate, în creștere față de anii anteriori dar sub jumătate. Drepturile studenților cu dizabilități erau menționate în codul propriu la 62,50% dintre instituțiile de stat, iar dreptul la o metodă alternativă de examinare la 83,33%.

Poziția ANOSR din decembrie 2023 este directă: în lipsa unor politici naționale specifice, drepturile conferite în majoritatea instituțiilor sunt departe de a îndeplini nevoile reale. Federația cere, printre altele, o structură instituțională specializată și o persoană de referință în fiecare universitate.

Când ți se refuză o adaptare

1. Cerere scrisă, înregistrată, către decan, cu numărul articolului din Ordinul 4481/2024 și cu dificultatea practică descrisă concret. Cere numărul de înregistrare.
2. Structura de sprijin, dacă există, sau prorectoratul cu atribuții pe probleme studențești.
3. Comisia de etică universitară, în care studenții au minimum 25% din locuri.
4. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Aceasta este adresa potrivită pentru un refuz de adaptare. Temeiul este OG nr. 137/2000; termenul este de un an de la data faptei; petiția are nevoie de semnătură olografă chiar dacă o trimiți electronic; termenul de soluționare este de aproximativ 90 de zile.

Traseul general pentru orice cerere care nu primește răspuns este descris în articolul despre ce poți face concret. Iar dacă perioada este grea și dincolo de partea administrativă, universitățile oferă consiliere psihologică gratuită.

Trei lucruri de făcut la începutul semestrului

1. Depune cererea de adaptare acum, nu în sesiune. Formulează dificultatea practică și atașează formularul A5 sau certificatul de handicap.
2. Verifică dacă ai dreptul la bursă socială pe criteriu medical. Lista de la art. 10 alin. (9) lit. b) este mai largă decât crede lumea și nu presupune testarea veniturilor.
3. Cere reducerea de 50% la cazare și masă. Se acordă „la cerere”, deci nu se aplică automat. Este prevăzută atât în Legea 448/2006, cât și în Ordinul 4481/2024.

Documentele

• Ordinul nr. 4481/2024 privind normele de accesibilizare a învățământului superior
• Codul drepturilor și obligațiilor studentului, OME nr. 4394/2024
• Metodologia-cadru de acordare a burselor, OME nr. 6463/2023
• Centrul pentru Studenți cu Dizabilități al UBB
• Ghidul de admitere pentru candidați cu dizabilități și CES
• Serviciul Diversitate, Echitate și Incluziune al Politehnicii Timișoara
• Precizările UMF Carol Davila pentru candidații cu dizabilități
• Cum depui o petiție la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
• Raportul național ANOSR privind respectarea Codului studentului